În Prag de Seară

S-apleacă soarele spre asfinţit,

Marea-şi piaptănă valurile cu vântul.

Un stol de pescăruşi în cale s-au ivit,

Şi unda mării sărută iar pământul.

Briza cu miros de peşte proaspăt îmbăiat,

Se urcă până-n vârf de munte.

Iar seara coboară lin neîncetat,

Pe banca unde doi îndrăgostiţi doresc să se sărute!...

Luna, stăpâna nopţii, priveşte curioasă

Din bolta stelelor sclipind pe cer.

Şi-o-mbracă pe iubită în haine de mătasă,

Ce străluceşte-n noapte ca un giuvaer!

Şi amândoi pornesc voioşi spre casă

Iubirea lor de-o seară de poveste

Dorind să se-mplinească

Pân’ şi Luceafărul primind această veste!