Angela

Analogic vorbind,
Muntele Olimp la Adjud
Nu a fost nicicând.
Ci dealuri, păduri și câmp!
Nu mai vorbesc de zei, zeițe,
Împănați cu titluri moștenite,
Cu orgolii și-mpodobiți cu fițe,
Și-n ceața vremurilor sigur pierdute!
De acei ce aici a fost să fie,
Cu a Dumnezeului mână,
Și Adjudul cu a lui câmpie,
Să aibă o Zână!...
Și nu o zână din povești,
Cu Făt-Frumosul și piticii,
Ci-un unicat o să găsești
Și-anume: Zâna Muzicii!
Olimpul ei e casa din Adjud.
Și vocea ce se urcă pân’la stele
Cu-ntindere-ntre Polul Nord și Polul Sud,
Cu simplitate, cu bun simț și cu pricepere!
Aceasta-i Zâna noastră din Adjud,
Cu numele ce curge cu Siretul până-n mări,
Pe pluta portativului cu note ce s-aud
În cele mai îndepărtate zări!