Anii

Cum trec anii peste oameni
Cum apele bolovanii
Ei trec, trec, se duc, se duc
Cad ca frunzele de nuc!
Și rămân crengile goale
Dar revin primăvara viitoare
Anii care i-am avut
Se socotesc la trecut
Ei vin cu cale întoarsă
Te-nsoțesc, apoi te lasă
Și încet încetișor
Aștepți cu emoție anul cel de viitor
Asta nu-nseamnă-acum
C-am ajuns la cap de drum
Toată viața noi sperăm
Și cu drag îi așteptăm.