Beție

Cangurița s-a îmbătat
De plictiseală-n preerie
Și obosită s-a culcat
Lângă sticla cu tărie
Din marsupiu fiindu-i foame
Puiul a dat să mănănce
Și văzând că mama doarme
A -nceput la ea să strige!
Mami, mai, dă-mi țâțuca
Că mi-e foame să mănânc.
Mama i-a întins sticla
Ce să știe al ei prunc?
Acum pe nisipul plajei
Într-o liniște totală
Dorm uitați și rupți de timp
Într-o cruntă mahmureală
Mama și cu al ei prunc.
Morala:
Ce semeni aia culegi
Omule, dă să-nțelegi!