Când vânturile

Când. vânturile năvălesc peste grădini
Și pe la uși și pe la geamuri e cântecul de nai
Când păsări speriate se cuibăresc sub streșini
Și pomii își fac jocu-n evantai,
Atunci ca din senin pornește ploaia
Din norii ce-au țâșnit de după deal
Și-ți biciuie făptura întunecându-ți calea
De crezi că ai pătruns în câmpul infernal.
Până și norii se bat scoțând scântei
Și bubuie cu lovituri de trăznet
Um. pom s-a desfăcut în trei
Și-n grajd se-aude. răzbătând un muget!
Natura-ncătușată s-a dezlănțuit
Vărsându-și. focul pe un pom. bogat
În grajd în schimb. pe. lume a. venit
Un vițeluș vioi cu părul ondulat!
Și armonia stăpânește iarăși locul
Gradinile-și revarsă. frumusețea
Păsăro de tot felul au reluat concertul
De peste tot s-a risipit tristețea!