Cascadorul râsului

Casca, darul și iubirea,
Componente ale vieții,
Toate-ți aduc fericirea
Pe șeaua motocicletei.
Când doi drumul mersului
Arătându-te-n pereche
Cascadorul râsului
Nimeni nu-l mai întrece.
Cascadorul râsului
Nu-i în casca dumnealui
A luat-o cu-mprumut
Iar râsul e prefăcut.
Și se dă mare în stambă
Că ar fi băiat de treabă
Iar când publicul s-a prins
El a dat din râs în plâns.
Și-acum umblă cu miloaga
Vezi Doamne să dreagă treaba
Duce dorul râsului
Și vrea casca dumnealui.
Nu aceia cu-mprumut
De la un nepriceput.
Acum are casca lui
Cascadorul râsului
Și de-oriunde îl privești
Râzi până te prăpădești.
Și nu râzi de dumnealui
Ci de casca dânsului
Făcută din fiște ce
Toată-i numai petice.
Te gândești că-i propagandă
De-i face pe toți să râdă
Luându-i casca de pe față
O să-l vezi pe Nătăfleață
Ce-are-o mutră de cămilă
De-i plâng copiii de milă
Și așa umblă prin lume
Râsul la oameni s-adune
Cascadorul râsului
Mare-artist al circului.