Codrul

Pân’ mai ieri, vă vine-a crede,
Nu dădea a fi în grabă
Era tânăr, falnic, verde,
Azi cărunt cu barbă albă.
Frunzele au dispărut
Strânse-n patul de odihnă
Și le-a pus ca așternut
Pentru vremea ce-o să vină.
Viscolul încet, încet,
Caută locuri de joacă
Deocamdată e discret
Cu cine să se întreacă?
Să vină troienele
Gerul aspru peste toate
Luna și u stelele
Strălucind peste palate.
Mare albă de zăpadă
Codrul iată-a dispărut
Cum mireasa îmbrăcată
Așteptată-n așternut.
Soarele-și deschide geana
Și privește fericit
Iată că-a sosit și iarna
Și-i urează: Bun venit!