Copilașul nimănui

–A cui ești copile dragă?
Te văd foarte necăjit.
–Nu mă ia nimeni în seamă,
Și timpul m-a părăsit!...
–Câți ani ai acum copile?
–Sunt cinci ani de când sunt singur!
Ceilalți nimeni nu-i mai știe,
Dar noroc că știu să-ndur!
Părinții m-au părăsit,
Ca și cum nu ar fi fost.
Iar bunica a murit,
Și-am rămas făr' nici un rost!
–Ce mănânci și unde dormi?
–Mănânc doar din căpătate
De la morți unde-s pomeni!
Dorm pe străzi pe apucate.
–Ce-ai vrea; fericit să fii?
–Copilul unui părinte.
Nu-mi trebuiesc jucării,
Voi fi harnic și cuminte!
Și-nsotit de un cățel
A rămas să-și ducă greul.
Nu mai este singurel
Cei doi; El și cu cățelul!...