Dialog porcesc

Cu capul afundat într-un bostan
Gro, gro cu lăcomie ronțăia
Așa făcu și-acum un an
De a ajuns asemenea grăsan
El pentru asta, se pare că trăia.
Vecina lui, purcica Silueta
Cu multă profunzime medita
Când în coteț i s-a adus la masă sfecla
Uitându-se la Gro, gro, gro cum mesteca
Ascultă vecino, iubită n-am să-ți spun,
Ce-atâta fandoseală și gură cum faci tu?!
Mănânc ori nu mănânc, avem același drum.
Că în final ne-așteaptă pe-amândoi, cuțitul!...
Și da și nu, cu tine-s de acord.
Dar viața care-o ai, n-o s-o trăiești mâncând.
Cum tu gândești, gândește un nerod.
Și nu un grăsunaș, de aventuri flămând!
Trăiește-ți clipa, atât cât ți se dă
Ca mai târziu să n-ai ce să regreți
Și-n viață dacă poți de toate fă.
Pân’ la cuțit pe toate să le-nveți!
Conchise vecina Silueta
Cu glasul ascuțit și tare
Care de-acum intens se pregătea
Să plece-n aventură, la plimbare!...