Ea iarna

Și-a adunat iarna puterile
Într-un pumn înmănușat de zăpadă
Acoperind dealurile, umplând văile
Formând o mare, o mare întreagă,
O împărăție pufoasă și albă.
Încremenind troienele cu ger.
Cu-n înveliș lucios de cremene
În munții-nalți semeți până la cer
Și-n marea înghețată ce în adâncuri geme.
Ea, iarna cântată de poeți și răsfățată-n osanale
Plimbată în calești și săniuțe de aur
În bucuria copiilor ce-o cheamă în urale
Pictată și păstrată la rangul de tezaur
Atâta că tributul nostru e prea mare!