Frunza

Ați privit frunza vreodată
Atunci când toamna sosește
Să vedeți că-i supărată
Când pomul o părăsește
Și se duce-anapoda
Fugărită și călcată
Nu știe unde-o înopta
Și ce soartă o așteaptă
Ea care-a fost odată
Frumusețea codrului
Mângâiată, adorată
Acum e-a nimănui!
Pomul stă înfrigurat
Cu crengile tremurând
Cu un trup neîmbrăcat
De natur fiind flămând.
Dar din cer vine de-odată
Ca o plapumă se-așează
Un strat gros aln de zăpadă
Și natura-o protejează
Frunza sub zăpadă doarme
Și pământul îl îngrașă
Pomii și-au făcut coroane
Și de frig nu le mai pasă!
Și așteaptă să apară
Dinspre zări vestita briză
Ce aduce-o primăvară
Și în pomi o nouă frunză!