Sari la conținut
Vasile Groza
Ilustrație pentru poezia „Huța Vrăbiuța și Țoi Vrăbioi”

Huța Vrăbiuța și Țoi Vrăbioi

Trecând vijelios din nod în nod
Ajunseră urgent la Polul Nord
Unde-l găsiră pe Fram ursul polar
Care interesat citea-n abecedar
Vrând lumea s-o-nțeleagă mai pe rost
Și pentru că-l luase Gim de prost
Un maimuțoi fără inteligență
Cu care Polul Notrd era în corespondență.
Și fiindcă ajunsese pân'la "C"
Le puse întrebarea: pentru ce?
E-atâta poluare pe pământ
Iar apa-i cel mai căutat cuvânt
Pentru ce oameni buni
Lăsați destinul omenirii la nebuni?
Apoi, grijuliu le dădu un dar anume
De la frigiderul pământului
Da, da, este la Polul Nord în culcușul vântului
Un frigider,
Cel mai mare din lume
Cu cel mai mare ger
În care prin grija ursului Fram
Pământul își ține rezervele viitorului de apă dulce
Ca printr-o minune
În condiții foarte bune
Și care dragi copii, pe zi ce trece
Oameni mari și cu multă carte
Au uitat se pare
Că trebuie să o ferească de poluare.
Și cum ziceam
Fram le dădu câte o ploscă din gheară
Frumos făcută
Cu apă dulce ne-ncepută
S-o aibă la nevoie la cuibar.

Vasile Groza

scrisă pe 2 aprilie 2018 · din Privește-mă în ochi (2018) · pe firul Animalele