În parc

Astăzi am fost foarte fericit
Ca un om la bătrânețe
Că un copil mi-a zâmbit
Alungând a mea tristețe!
I-am mângâiat mânuța-ntinsă
Pufoasă cum o catifea
Inima flacără aprinsă
Copilul din ochi mă sorbea!
L-am pupat pe creștetul bălai
Și l-am întrebat cum te cheamă?
S-a uitat cu drag la mamă; hai!...
Dani, mi-a răspuns ea, de bună seamă.
Încet, încet, m-am despărțit
Făcându-mi semn din mânuță
Eram bucuros că mi-a zâmbit
Rămânând cu a mea tristețe!