La Bușteni

Privirea ți-o înalți
Cu supușenie și multă admirație
Asupra naturii cu munții ei giganți
Ce patronează Bușteni, cu măreție și grație
Și unde norii-și poartă pletele-aburind,
Prin crestele-nălțate pân la cer.
Și ploaia coboară din munți grabită tropotind
Cu picături de-argint ce te-nconjoară ca un giuvaier!
Iar soarele măreț predominant
Cu-a lui baghetă magică
Sosește maiestuos, de-acolo din înalt
Înfășurându-ne-n căldură și lumină!