La zidul plângerii

Neavând ce ronțăi fiindcă lacul a secat
Socotindu-se-n primejdii
Împreună au plecat
Să se-nchine, da, la zidul plângerii
Ruga le-a fost ascultată
Și așa ca o minune
Balta s-a umplut cu apă
Castorii-s în vremuri bune!