Lună, ce se-ntâmplă

Din ce-ai fost și ce-ai rămas
Ce-ai ajuns așa-n impas?
Tu ce te dădeai de-a dura
Pe întreaga boltă, acuma!?

Ai rămas o acadea
Mâner n-ai cum secera
Nu te mai poți da de-a dura
Culmea și apari anapoda!

Te-ai certat cu cineva
De te-a ciopârțit așa?
Unde-i discul de aramă,
Și cel de argint, ți-e teamă?
Că te fură cineva?

Lună nouă ți se spune
Asta așa doar ca nume.
Eu te știu de când te știu,
Ești o lună, cu soarele-n interviu!

El te-arată, te răsfață,
Și îți dă tot timpul viață.
Cum de altfel și pământul
Fără el și-ar da sfârșitul!

Hai te rog grăbește-te,
Și reîntregește-te.
Vino iar în prag de seară
Cu lumina-ți siderală!