Măgarul încălțat

Păstrăndu-se specia cumva intactă
De un vestit ceasornicar
Ce dă pe mapamond ora exactă
Notat și-n cronici de vreun cronicar
El neînvinsul și plăpândul urecheat
Cutreierând pământu-n lung și-n lat
A mai văzut, a mai aflat
Că cei ce umblă-n permanență încălcați
Au mult noroc și baftă-n viață
Chiar de nu sunt prea învățați.
Exemplu cel mai bine dat
Ce a făcut întregii lumi dovada
Ar fi motanul încălțat
Ce nici urechilor nu le-a venit să creadă
Că a ajuns mare-mpărat!
Sau c-au văzut într-o cireadă
Cu-n taur și cu el mulți boi
Ce-aveau cu ei și-o vacă încălțată
Fără de griji și fără de nevoi
De toți fiind păzită și curtată
Pornind de la exemplul mai sus dat
A hotărât norocul să-și încerce
Și cu ciubote roșii încălțat
A pribegit în lume nepereche.
Și a umblat în sus și-n jos bietul măgar
Și-n chip de cal, și de catâr și de-armăsar
Le-a încercat pe toate-n fel și chip
Fiind și purtător de scutier și chiar nimic
Iar în final, luându-se de mână cu-n vițel
Ce studia nătâng o poartă nouă
A acceptat în modul cel mai simplu și fidel
Cu el să-mpartă soarta pe din două.
De-aici se trage și-o aprigă povață
Geaba te chinui și forțezi o altă soartă
Dacă așa îți e catastiful scris
Să vii de unde vii și să dispari în ceață
Având doar meritul în mod precis
De-a da pe mapamond ora exactă!