Marea orăcăială

Cine-a mai văzut vreodată
O broscuță sub umbrelă
Dar ea era motivată
Mergea la o tarantelă
Își făcuse manichiura
Fața toată fardată
Rujată pe toată gura
Dacă ar fi fost udată
Era o broască ratată
Și s-a dus la întâlnire
la marea orăcăială
Întâmpinată de-al ei mire
După-o sfântă rânduială
Pe-o frunză, plutind pe-o baltă
Se îndrepta spre nuntași
Unde nașii o așteaptă
Cu un cor de brotărași
Și pe baltă-n clar de lună
Începe orăcăiala
Numai joc și voie bună
Și așa s-a-ncheiat seara!