
Minte-mă
Minte-mă, dar minte-mă frumos
Așa cum m-ai mințit că nu mă iubești
De mi-ai întors sufletul pe dos
Zeița mea, venită din povești
Minte-mă, dar minte-mă frumos
Atunci când eu te-mbrățișez
Te simt ca pe o stea ce-ai coborât din Cosmos
Ca sufletul cel îndoielnic, să mi-l luminezi
Minte-mă așa mereu, ca prima oară
Când ochi în ochi noi ne-am privit
Și ne-am cuprins în brațe cu tot ce ne-ncinjoară
Și pentru prima dată sărutul ți-am simțit!...
Vasile Groza