Noiembrie

Venise în zilele de toamnă
Ca de obicei
Era o zi cu soare, când florile te cheamă
Până și albinuțele plecat-au din știubei.
Dar nu se știe cum așa deodată
Norii toți s-au supărat
Și pe nepusă masă
Pământul cu zăpezi l-au invadat.
La un semnal dat de natură
Ce-și îngrijește patrimoniu
Gâzele luat-au ca măsură
Și plecat-au cu toatele în refugiu
Pădurea mamă a tot ce viețuiește
Le-a găzduit a câta oară
Până ce iarna cea geroasă se sfârșește
Și vor ieși din nou la primăvară