Oare cine-i

Micuță, dar cu putere,
Harnică și devotată,
Nu-i nici cal, nici greiere
Și nu plânge niciodată.
Această netemătoare
Ce stă zdravăn pe picioare
Vară, toamnă, ea muncește...
Greutățile le-nfruntă,
Cu grijă agonisește
Așa cât e de măruntă.
Un grăunte cât un munte...
Sau o gâză cât o nucă
E în stare s-o înfrunte
Și-n guriță s-o aducă.
Iar când iarna geru-și poartă
Bântuind peste zăpadă.
Ea-și așterne ca să doarmă
Fără griji și fără teamă.

De te faci că nu o vezi
Ea se supără, te pișcă;
Tu nici nu știi ce să crezi
Dar ghicești că-i o ..........!