Oare cine-i

Până ieri a fost ce-a fost,
Astăzi e și tot mai e
La toate are un rost
Și se-ntreabă ades: de ce?
Creasta de cocoș zglobie,
Ce o purta cu mândrie,
A plecat cu timpu-n ceafă,
Lăsând locul la chelie.
Ridurile în ogradă,
Iar privirea-n farfurie!
Vrând ca să vă păcălească,
Joacă țurca pe hârtie.
Punând coarne la scrumbie,
Elefantului o creastă,
Crocodilului tichie.
Lăsându-vă-n datorie!
Cineva ca să ghicească!...
Cin’ să fie, cin’ să fie?...
Nu-i din soare, nici din lună,
Tipul din fotografie,
Ce mereu e-n voie bună
Confirmă c-o ..........!