Oare de ce?

De ce grânele se coc
De ce soarele apune
Gândul de nu stă pe loc
Timpul e stăpân în lume?!
Calul paște fără scut
Câinii latră să nu tacă
Viața, moartea merg la braț
Binele de rău nu scapă.
Taina-și are a ei marcă
Ura știe ca să țese
Apa malurile-ncearcă
Luna face fețe, fețe.
La toate-i ceva de spus
Orice lege-i cu temei
La-ntrebare un răspuns
Gândul, plinătate de idei.
Grânele se coc de dor
Soarele ca să răsară
Dorul pâinii din cuptor
Timpul ca să le discearnă
Calul c-a fost blestemat
Câinii tac ca iar să-nceapă
Moartea și cu viața nu cu sfat
Și limbaj să se priceapă.
Multe taine mor ca taine
Ura covor destrămat
Apa toate le-a spălat
Viața este adevăru’-adevărat!
Toate au o rânduială
De la Dumnezeu, prin soare
Tot ce semeni să răsară
Viața, timpul nu dispare!