Omule

Cum apari pe-această lume
Plângi și strigi, nu înțeleg,
Asta-nseamnă bucurie?
Vreau misterul să-l dezleg!...
Plângi tristețea ce o ai
C-ai plecat din pântece,
Ca și izgonit din rai,
Dintre cele veșnice?
Venind cu-n ombilical
Făcătorul de minuni,
Cadrul existențial
Între cele două lumi?!
Tot ce vezi rămâi uimit
Din instinct de bună seamă.
Parc-ai fi un satelit,
Nu te-ndepărtezi de mamă
Și cu un îndemn divin,
Fără un program anume,
Întinzi gurița spre sân
Și te legi de-o nouă lume.
Lume-n care gângurind
Cum Armstrong făcu pe Lună,
Cu pași mici și trupu-ți sfânt
Ținând degețelu-n gură,
Faci pași mari pe-acest pământ,
Leagăn ți-i mama natură!