Pisoiul derutat

Oare cine e pe geam
E cumva vreun musafir
Privesc și habar nu am
Are ochi, urechi, și mustață trasă-n fir
E-un motan dar stă în ceață
Intind lăbuța să-l mângâi
Oare de ce nu se-arată
Eu de unde pot a ști?
Dar când îl priveam mai des
Venit-a ploaia cea nebună
Și motanul mi l-a șters
Asta-i bună!…