Răsărit de soare

Poate fi o ceață fină, cerul cu nori negri peticit.
Când mijește dimineața,
Soarele ce iată-acum a răsărit!
De aici începe sa zvâcnească viața!
Dedesubtul munților, norii către cer țâșnesc
Urcă și coboară-n grabă
Razele de soare, la orizont se ivesc
Și-nvelesc întreaga zonă cu-a lor lucitoare salbă!
Da e toamnă-adevărată
Cârduri de cocori în zare
Cum săgețile se-arată,
Soarele deodată-apare, cu întreaga-nfățișare!
Hăt departe printre ierburi, peste locuri lucitoare
Păsările-n Deltă, n-au ieșit la-nviorare,
Discul arămiu se-arată, ca ieșit din topitoare.
Și deodată peste toate, soare lucitor răsare!...
Cât i-a trebuit s-ajungă
Undeva în depărtare
La o margine de junglă
Soare arzător răsare!
Simfonia apelor, apelor pădurilor
A coborât de la ceruri
În lumina razelor
Ca un dar primit de-a pururi!
Care-i adevărul oare?
La orizont răsare-un soare; dedesubt altul răsare,
La marginea lacului, în poala pământului,
Adevărul; Lacul, e-o oglindă plutitoare!...