Stăpâna

„Și-avea o botină
Din cea mai fină”
Cu-n cui în talpă
De nu putea să meargă
Dar pufișor
Ar stăpânei slujitor
S-a înduplecat,
Și cuiul din talpă l-a luat
Iar stăpâna l-a pupap
Mândră de-un așa „bărbat”!