Tăcerea vânturilor

Când vânturile încetează să mai bată
Coboară o liniște amenințătoare
Aștept ca de undeva să cadă
Din nori o avalanșă, din cer o stea căzătoare!

Când vânturile încetează să mai bată
Ceva nu este în regulă undeva.
Pământul nu doarme niciodată
Iar eu nu-mi găsesc liniștea!

Când vânturile încetează să mai bată,
Pământul respiră din adâncuri.
Lumina cuprinde lumea toată,
Copacii dau noi ramuri!

Când vânturile încetează să mai bată
Stau pe prispa casei părintești și meditez
Și filmul vieții rulează și-mi arată
Că tot ce văd e real și nu visez!
P.S.
Acum vântul adie ușor
Semn că m-a primit acasă
Să-mi astâmpăr al meu dor
Ce m-a urmărit de-o viață!
E vântul copilăriei mele și îl ador.