Sari la conținut
Vasile Groza
Ilustrație pentru poezia „Tot așteptăm”

Tot așteptăm

Așteptăm de treizeci de ani
Să ne înzdrăvenim
Blestemul vine pe români
În loc să ne-nălțăm mai rău ne prăbușim!

Am fost și suntem turma rătăcită
Ce ne-am luat dup-un ,,berbec”
Ce ne-a condus după a lui voință
Și-am mers dintr-un eșec în alt eșec!
Ce-au deservit puteri din afară
Punând a noastră țară la mezat
Și-o clică de ,,berbeci” la rândul lor ,,fără de țară”
Pe trei parale la străini ne-au dat!

Și-ncet încet am cam rămas cu numele de țară
Toți au tras și trag de ea ca de-o plăcintă caldă
Până și ungurii vor să ne dea afară
Iar ,,berbecii” n-au ochi ca să vadă!

Vă-ntreb și ne-ntrebăm a câta oară
Ne tot lăsăm târâți pe unde ei doresc
Noi nu suntem ca boii la tânjală
Ferească-i Dumnezeu, cu noi se războiesc!?

Vasile Groza

scrisă pe 23 februarie 2020 · din Privește-mă în ochi (2020)