Tradiție uitată

Tot mai mult ne-ndepărtăm
De tradiții, obiceiuri, de Anul Nou și de Crăciun
Generații de tineri pe care-i regretăm!
Că-n preocuparea lor, au ,,găsit” ceva mai bun!...
Chiar și noi, cei ce discutăm
E drept, că lumea s-a schimbat;
Poate în bine, poate în rău,
E-o luptă-ntreagă între generații, e adevărat.
Și asta nu e ceva nou,
Adevărul e, că încă nu ne-am îndepărtat de Dumnezeu!...
,,Vinovată” este evoluția tehnicii moderne
Adaptată fără doar și poate în masă.
De la cel cu biberonu-n gură, pân' la bunici, cu telefoane!
De-au ajuns, de nimic ce-i înconjoară nu le pasă
Când au un telefon în mână, uită și de foame!...
Trebuie însă făcută o distincție
Vina o poartă părinții care
Funcție de funcție, e vorba de EDUCAȚIE!
Au tratat și tratează problema, cu nepăsare.
Și de-aceea fenomenul acesta a luat amploare!...
,,E o pierdere de timp să umbli colindând,
Sau să citești o carte.
Ce rost mai are plugușorul la fereastră spunând?
Când poți transmite prin mesaje de toate!”
-Ei vezi, spune rațiunea din tine, nu ai dreptate!
Rădăcina acestui abuz permis
O găsim tot în familie, dar,
Și nu că ar trebui interzis!
Pentru că totuși e un rău necesar
Dar mult mai bine ar fi prin educație, trecut prin cântar!
Concluzia ce pare a fi în cumpănă mare
Rămânând cumva izolați practic; fiecare de fiecare.
Printr-o boală personală, numită închistare!
Relația umană dispare și ne urâm și ne iubim prin telefoane...
P. S. - Nu văd ce se va întâmpla în continuare!?!...
O singură speranță; la orizont o redresare!...