Unde-i iubirea

Nu-i exagerat oarecum?
Nu e foc fără de fum,
Sau nu e fum fără de foc,
Nu-i exagerat deloc!
Aseară Ion s-a îmbătat rău
Și la bătaie nevasta și-a luat-o, zău!
Dar de ce s-a întâmplat?
Asta se vorbește-n sat!

Iar nevasta cum se știe
Și ea l-a pocnit pe el.
Nu, nu cum ar putea să fie,
Ci colo la portofel!...

Dar Ion nu s-a lăsat
Stă în cârciuma din sat
Și păzește masa goală,
Așteptând, de la careva pomană!

Treci acasă măi Ioane,
Doară știi că te iubesc!
Ți-o fi sete, ți-o fi foame,
Și-ți promit că nu te mai pocnesc

Vin, cum să nu vin, muiere
Dacă dai și tu o bere?
Și eu te iubesc pe tine,
Însă treaz, nu prea îmi vine!

Și acum, cum se cuvine; oarecum!
Că nu e foc fără fum,
Și nici fum fără de foc,
Nu-i exagerat deloc!

Ea cu vin și el cu bere,
Beau în crâșmă amândoi,
C-așa inima le-o cere
Se iubesc și n-au grijă de nevoi.
Ce-i atâta tărăboi?