Urechilă

Pe mine cin’ m-a făcut? . . .
Așa cum par eu în oglindă,
Ori c-a fost nepriceput,
Ori de mine-a vrut să râdă.
Picioarele, când lungi, când scurte,
Nasul, cât o păpădie,
Ochii puși să nu m-asculte,
Inima, o gămălie.
Cic-aș fi de neam străvechi
Și că toți vor să mă vadă.
Cum să stau cu-așa urechi
Și cu-așa lipsă de coadă?
Mai bine o iau la fugă.
Culmea e că toți aleargă,
După mine să m-ajungă.
Ce-or fi vrând și de ce atâta grabă?
Iepurașul se întreabă! . . .