Vântule!

Nu ești tu mereu de vină
Vântule
Că frunza mi se termină
Dau năvală toamnele
Vin grăbite iernile
Se-mbulzesc zăpezile
Vântule
Tu-mi esti credinciosul martor
Cum timpul îmi e dator
Tu doar ești un trecător
Vântule
Vinovate-s căile
Că mi-au furat frunzele
Și le-au dus până le-au dus
Înapoi nu le-au adus
Și acum stau dezbrăcat(ă)
De primăvară-s uitat(ă)
Și pe iarnă-s supărat(ă)
Că de ea nu sunt iertat(ă)
Vântule
Vântule drăguțule
Cu zefirul tău cel fin
Rănile mi le alin
Și-mi uit supărările
Vântule… ștrengarule!...