Văzduhul imaginației

În văzduhul imaginației
Nu puteam oricum să pătrund
Decât cu aripi de vis fără destinație
Peste toate patronat de al meu gând.
Așadar iată-mă Zmeul zmeilor
Cotrobăind Universul
Pe post de mare cuceritor
Și unde credeți că am pus pasul?
Fiind o cunoștință comună
Din serile de poezie
Am stat la o cafea cu Doamna Lună
O seara plină de fantezie.
Ca să fie și mai strălucitoare
Având un oaspete de seamă
A chemat mai multe raze de soare
Făcându-mi prin aceasta o frumoasă seara!
Luceafărul scânteietor
Făcându-mi discret din ochi
Prietenul lunii, mereu însoțitor
Mi-a șoptit; să nu-mi fie de deochi!
Apoi nu știu ce mi-a venit
Și m-am pomenit trezit!