Vreme bună

La malul lacului stătea
Cu ochii ațintiți la lună
O broască
Care medita
Cum norii dădeau semn o vreme bună!
Pe lac ce strălucea încă o lună
Sclipind pe val din când în când
Încet broscuțele s-adună
În armonia muzicii cântând.
Noaptea scurgându-se încet spre dimineață
În atmosfera caldă-nmiresmată
Concertul broaștelor spre cer se-nalță
Așa cum se întâmpla-n lac de fiecare dată.
Iar broasca ce stătea și medita,
În clarul asfințit de lună
Cum orizontul dimineții se împurpura
Cu razele de soare-a vreme bună!
Făcu un salt și se-afunda în lac,
Acolo în a broaștelor cetate,
Un gest făcut pe bunul plac
Intrând și ea în corul broaștelor surate!