Sindrofie la Palatul Domnesc – Iași

De altfel era una din întâlnirile să le spunem la nivel înalt, deoarece participă și casa regală prin prezența prințesei de coroană, viitoarea regină a României, soția regelui Ferdinand I – o mare personalitate a timpului, prieteni apropiați de familia Canelopolilor.

Sala mare de la palat, ținută de epocă, coconet de toate vârstele și culturile specific perioadei secolului al nouăsprezecelea. Pe lângă o formație de instrumentiști și ceva voci locale la sindrofie era prezent și vestitul lăutar Arghir și filigornistul Curechi, care de obicei cântau în grădina lui Sinică.

Veselia, intriga, invidia și simpatia, își au loc peste tot. Glume, apropo-uri, tachinări și de ce nu și ochi dulci și amoruri, într-o anumită reciprocitate și discreție. Domnii arătându-și clasa cu ținuta pe măsură, bancherii, prințișorii, militarii, proprietarii de pământuri și chiar târgoveți cu diverse îndeletniciri.

La una din mesele rotunde într-un lux desăvârșit, încărcată cu băuturi și bunătăți alese, predomină buna dispoziție. Doamna Caroline Canelopol, Prințesa Maria și suita Domniei sale, doamna Negropontes regina podgoriilor Panciului și Nicoreștiului, Maruca Cantacuzino, nora (Nababului) Gheorghe Grigore Cantacuzino, mare om politic al României, soția Prințului Mihai Cantacuzino, fost ministru al Justiției și primar al Bucureștiului, proaspeți căsătoriți, proprietari ai Castelului de la Miclăușeni – actual ”Muzeul Castelului Miclăușeni”, monument istoric aparțnând Iașului, nepoții doamnei Caroline Canelopol, MITEL și NARCIS. Ciocnind paharele și îmbujorat de atmosfera creată, Domnul Cantacuzino, ridicându-se și făcând complezențele de rigoare;

-Cu permisiunea dumneavoastră Doamnă Canelopol vă invit la o polcă.

Primarul Iașului o invită cu supușenie, pe Principesa Maria a României.

-De ce nu am putea să le urmăm exemplul?

Și Mitel o invită pe proaspăta căsătorită, doamna MARUCA Cantacuzino. Narcis deja dansa cu frumoasa doamnă Negroponte. Diferența de vârstă a lui Narcis stârni admirația și poate și mirarea petrecăreților. Asistenta petrecerii era întărită de Ioana Canelopol, fiica lui Caroline; Grigore Gafenco, Dimitrie Ghica, Bals și Negropontes asistau.

-Ce-ați spune stimată doamnă de o propunere sper binevenită pentru întreaga suită?

-S-aud monsieur! De mult nu am mai primit o asemenea propunere cu o așa nonșalanță. Se vede că sunteți în luna de miere!

-O, cum să nu!... Verva și dragostea de viață mă asaltează. Am senzația că m-am născut a doua oară.

-Contează dacă a fost iubirea!

-Tatăl meu, George, zis Nababul, a cunoscut această fericire, ceea ce-mi doresc și eu.

-Da, într-adevăr norocul joacă întotdeauna cartea, dar m-ați făcut curioasă; depre ce propunere este vorba?

-Ce văd?... Dar iată surpriza! Bună tata, ce vânt de toamnă te aduce la Iași? Te știam la Paris?

-Fiule, atât viața cât și timpul pot suferi mutații, condiția e să respectăm adevărul de zi cu zi și cel istoric.

-Nu oricum!

-Bine că nu dragă Cincu și voi toți, văd că sunteți din plin în mijlocul evenimentelor. Ceea ce nu-i rău!

-Fiind contemporani, câteodată e greu să ne adaptăm vechilor și de ce nu noilor condiții de viață!

-Tu fiule care ai trăit între hotarele istoriei, trebuie să înțelegi că neamul nostru al Cantacuzinilor au trecut prin toate aceste vicisitudini ale timpului și încet, încet, am crescut în arborele genealogic. Bună Caroline, văd că ești în călduri, ce bine arăți!?

-Mulțumesc Nababule, hai nu te amesteci cu noi? Îmi era dor să te văd.

-Am înțeles că ai avut ceva probleme cu sănătatea.

-De asta am și venit. De dor.

-Te dai scump la vedere tată?!

-Tocmai de aceea sunt aici, în calitate de trunchi al arborelui, să-l reactivez. Am înțeles că ești în perspectivă, sau s-a și împlinit faptul, te-ai căsătorit, poate mai pui o crenguță la arborele nostru. Dar ce-mi văd ochii?

-MARUCA, tată.

-Iat-o pe Maruca; vino să te îmbrățișez nora mea cea dragă!...

-De când aștept să vă întâlnesc, iată că v-am adus și-un ceai de coacăze, sunt bune pentru orice.

-Ascultându-vă, zice Narcis nepotul Carolinei, dau să cred poate într-un mod naiv, că lumea aceasta și cea în care ați trăit până acum, nu ați avut ce face decât să despicați firul în patru. Datele problemei sunt clare. Toți ne aflăm în aceeași barcă. Doar cârmaciul se schimbă. Am o noutate; De curând s-a inaugurat ”CALEA DE FIER” Iași-Ungheni, cu trenul numit generic ”TRENUL DE PLĂCERE”. Ce-ați zice de o escapadă? Trăsurile așteaptă afară, mai rămâne buna voință a domniilor voastre de a le ocupa!

Gara Iași, locomotiva pufăind de nerăbdare și cele trei vagoane colorate în trei culori ale steagului, cu inscripția; Iași-Ungheni (și înapoi), așteaptă!

Grupuri simandicoase urcă cu politețurile de rigoare în vagoanele luxoase.

Suita doamnei Canelopol și a Nababului, ocupă compartimentul cel mai luxos, întrecându-se în amabilități, Principesa Maria le ține hangul.

La coborârea din tren sunt întâmpinați de vestitul lăutar Arghir, filigornistul Curechi și trupa lor, cu o muzică antrenată a timpului.

Sunt conduși în frumoasa grădină umbroasă, împodobită cu flori, ospătarii plimbă tăvile încărcate de-ale gurii, însoțite de berea scoasă de la gheață, prețul fiind inclus în costul biletului de tren.

-E minunat; Asta da surpriză domnule Mihai Cantacuzino!

-Ce părere ai Cincule? Văd că și Negropontes cu doamna se simt în largul lor. Nababule, cred că și dumneata ai pus un semn istoric în această privință.

-La această întrebare poate răspunde Principesa Maria, doar pentru vecini la Bușteni și se uitau unul la altul peste ”gard”!

-Acum n-aș vrea să fiu pocită la gură, dar mă tem că această surpriză sau minune nu va dura decât trei zile spuse ”Majestatea” sa. Desigur glumesc!

-Aș zice să folosim momentul, până una alta, completă Caroline.

-Eu cu Narcis, abia așteptăm să ne aruncăm în Prut. Merită pe căldura asta care vă apasă.

-Hei, amice? Ni s-au uscat gurile și golit burțile, cu ce poți să ne astâmperi?

-O berică rece domnule George și ceva mititei în muștar!

-De ce nu și un spumant rece, cred că și doamnele poftesc, întări Mihai cele cuvinte.

-Cred că și Maruca ar trebui să o facă la nevoie de urmaș! Și nu i-ar strica și o baie în Prut!

-Chiar așa e. Am înțeles că Prutul e darnic pentru femeile doritoare de urmași. Zău fără nici o aluzie, se fâstâci doamna Negropontes!

-Asta-i bună madam observă George, la urma urmei nici dumitale nu ți-ar strica. Încă mai poți fi roditoare!

Ei, dacă așa stau treburile, ne ducem la ghiretă și-am năvăli peste voi domniile voastre, bălăcindu-ne împreună în Prutul dătător de speranțe.

Întinși pe mica plajă, curtați de plăcintari și bombonari, cu toții sorbeau prin pori, doritele raze solare, spre a se rumeni la corpurile lor încărcate de dorințe.

-Masa e servită, înălțimile voastre! Dacă doriți să le consumați calde, nu aveți decât să poftiți, și se adresă patronul locului!

-Merci beaucoup, scumpule, așa vom face și Caroline a fost prima care a purces invitației.

Bunadispoziție și îndestularea cu bunătăți, încheie minunata zi petrecută la ”Băile de la Ungheni”.