Sari la conținut
Vasile Groza
Ilustrație pentru poezia „Aho, aho”

Aho, aho

De la Dacia Română
Răspândită-n Europa
Până azi viața ne cheamă
Să slăvim neamul și vorba

Cu stindardul în Carpați
Până la Marea cea Mare
Toți ne adunăm ca frați
Azi în zi de sărbătoare
Urați măi copii urați
Și la stele și la lună
Glasurile vă-nălțați
Nu se-anunță vreme bună

Urați măi, hăi, hăi, hăi!

Anul Nou care sosește
Pare-nvăluit în ceață
Datina se risipește
Să trecem în ignoranță

Trăim sub aceeași mască!
Ce pe vremuri se purtau
Lumea să înveselească
De plugarii ce la case ne urau.

Clopoței și zurgălăi
Voi copii în seara asta
Urați să se-audă peste văi
Că-a dat peste noi năpasta

A venit fără chemare
Viața s-o zădărnicească
Din hotare în hotare
Omenirea s-o stârpească

COVID-19 flăcăi
Ne-a lăsat fără jug și boi
Plugul ruginește-n brazdă
N-are cine să-l mai tragă

Opriți plugul cu urare
Opriți plugul măi feciori
Că așa-i de sărbători
De arat am mai ara

Că ni-i drag a semăna
Nu tu plug și nu tu boi
Am apus ca vai de noi.

Doar Anul Nou care vine
Ne-aduce belșug și pâine
Că destul am îndurat
Vrem un trai adevărat

Opriți plugul, ce mai stați
Și către case plecați!
Aho, aho,
Aho, aho

Vasile Groza

scrisă pe 27 decembrie 2020 · din Privește-mă în ochi (2020) · pe firul Sărbătorile anului