În satul meu

O liniște perfectă
Oceanul de zăpadă cu albul necuprins
Nu lasă să se vadă o casă decât printr-o lunetă
Dar satul de neunde, pare că s-a aprins!
Din când în când spre ceruri
Se-nalță fumul negru
Pornind din hornuri șirag de cercuri
Doar soarele rămâne strălucitor, integru!
Eu stau pe prispa casei mele, precum un matelot
Cum plutele pe ocean plutesc
De-aici din centrul Universului, sunt peste tot
În satul meu drag, aici mă regăsesc!