Arabela

Se șterg pe frunte, de noapte, munții
Cu valuri de lumină-n zări
Iar pe cer jumătate-a lunii își caută părinții
Și tot pământul se îmbracă în culori.
Clepsidra curge, curge-n pas cu timpul
Clipă de clipă, cu-n scop anume.
Așa cum zeii au stăpânit Olimpul
Și Arabela-și stăpânește al său nume.
Aici la ea sau acolo-n Caraibe
Cei prin nisipuri plimbată-n caravană
Palate ca-n povești, turistă în colibe
Cu frumusețea-n sine apare ca o zână.
Și răspândește-n juru-i bunătate
Dorind a fi iubită și a iubi pe-acela
Ce rusește să intre în a ei cetate
În micul său Olimp frumoasa Arabela.