Dacă vii

Cântul tău mă înspăimântă
Vântule de miază-noapte
Valul mării se frământă
Toamna este pe aproape.
Iar pădurea se dezbracă
Pregătindu-și așternut’
Roadele din câmpuri pleacă
Bruma din cer a căzut!
Păsările călătoare
Și-au făcut bagajele
Sunt în geana zărilor
Flutură-aripioarele.
Cerne, cerne lapovița
Toamna stă îngrijorată
Iarna a deschis portița
Și sosește de îndată.
În rochia-i de mireasă
Coborâtă dintre stele
Peste tot giulgiul și-așază
În covorul plin de perle.
Toamnă, țineți porțile
Întru totul ferecate
Lasă provocările
Și de noi nu te desprinde!