Azi

Despre lună s-a tot scris,
S-a tot scris și se va scrie.
Este-un drum cu dus întors,
Este mama poeziei!

Când vezi discul de aramă
Că-apare de după deal,
Te încântă, frumusețea te-nfioară,
E un moment ideal!

Și-un moment de nostalgie,
Părăsind pământul blând.
Și urcând în ,,pribegie”!
Trupul ei înspre-nalturi depărtând!

Însă, pe moment ce se înalță,
Pas cu pas, ea strălucește.
Dându-i omului speranță,
Că nicicând nu-l părăsește!

Și așa noapte de noapte
De cu seară până-n zori,
Pe pământ ține aproape
Făcând vieții sărbători!

Din cel disc de început
Cu aramă poleit,
Strălucire de argint
Ești cu noi, din răsărit,
Până colo-n asfințit!
Lună, Lună, te iubim,
Și-ți spunem; bine-ai venit!...