
Catârul
Singur rătăcesc pe drum,
Îmi caut și eu un rost
Nu știu ce-o să fac acum
Caii m-au cam luat de prost.
Eu sunt ăla va să zică
Trag mereu la teleguță,
Nu-mi găsesc un loc de muncă
Nici la car, nici la căruță.
Nu-s nici cal și nici măgar
Mă confundă cu-n asin,
Dar ei nu au habar
Sunt tot cal, dar sunt mai fin.
Măgarul, un urecheat
Mereu mă îndepărtează.
Ține postul ocupat
Peste tot el mă nechează
Zicându-mi handicapat
Dar nu e adevărat!
Vasile Groza
Apare și în: Poezii cu animale.