Cireșul meu de mai

E trist cireșul meu de mai, e trist.
Cireșele-au plecat în lume
El stă pe loc, nu e aventurist
Ține la locul lui și al său nume!

Timpul se scurge ca prin sită
E golaș și plânge din rășină,
Doar adierile de vânt îl duc în ispită,
Dorind ca frumusețea să-și mențină

Dar ce păcat, trece prin anotimpuri
Și vine toamna cea hapsână
Ce-l golește pân’ la riduri
Luându-i frunză după frunză
Trece prin iarnă cum se trece
Ca toți copacii din livadă
Și-n amorțeala lui petrece
Cu gândul la frumoasa primăvară!