Poetului îi place

Poetului îi place lumina
El izgonește întunericul din cotloane
Caută răului pricina
Lucrând cu sufletul și nu cu șabloane
Poetului îi place tic-tacul inimii
Când bate pentru o idee supremă
Și sentimentul profund al iubirii
Fără a ține cont de vreo teoremă
Poetului îi place iarba cum crește
Și se înalță cu spicul spre soare
Și luna pe cer cum lucește
Neținând seama de greutăți, de canoane
Poetului îi place din plin armonia
Frumusețea și rostul cuvintelor
Urăște minciuna, nedreptatea, trufia
Și sentința nedreaptă a legilor
Poetului îi place tot ce-l înconjoară
Copilul când râde la soare
Când noaptea spre ziuă coboară
Și când copilul pâșește în viață cu propriile picioare.