Colorata

Iapa de care vreau să vă povestesc
Am învățat pe ea să călăresc.
Dar ceva de necrezut,
O mică neatenție, din șa eu am căzut.
Văzându-mă în cărucior în neputință
Din cele întâmplate m-avea pe conștiință
Și-n fiecare dimineață necheza
Cu-a ei dorință de a mă revedea!
Ținea mereu capul plecat și supărată
Iar eu o mângâiam spunându-i că nu-i vinovată
De-atâtea ori când mă-ntâlnea
Colorata din ochii blânzi ea lăcrima!