De dor

De sunt pe câmp, de sunt pe munte
De stau cu regele la masă
Oriunde m-aș afla, oriunde
Mi-e dor, mi-e dor de-acasă!

Mi-e dor de oamenii din sat
De cei ce încă sunt
Dar mai ales de cei ce au plecat
Mi-e dor de mama, de al ei mormânt!

Mi-e dor de plopul cel înalt, văzut
Din șapte sate
De prispa casei pe care am crescut
De Joiana ce ne dădea lapte

Mi-e dor de colbul de pe drum,
În care ne jucam și pufăiam ca o mașină
Mi-e dor de tine mamă, ce nu mai ești acum
Mi-e dor de Olimpia ce-a fost frumoasa mea vecină!

Mi-e dor de satu-n care am crescut
De unde am zburat
Plecând în tinerețe, în necunoscut
Și-acum adus de dor, mă-ntorc din nou în sat!
De toate te poți vindeca, chiar de ți-i greu
În timpu-acesta ce trece-n zbor.
Dar suferința ce-o am eu
E-aceea ce-o avem cu toții, măritul dor!