Motanul meu

Motănelul Cezărel
Stă în geam privind spre stradă
Mieunând că-i singurel
Și nimeni nu vrea să-l creadă!
Da-ntr-o zi s-a supărat
Și și-a tras perdeaua-n cap
Și căzând cu ea pe spate
S-a dus în oala cu lapte.
Din negru s-a făcut alb
Arătând ca un moșneag!
Un șoarece mai nărod
Îl lingea de zor pe bot,
Și trăgându-l de mustață
L-a trezit din nou la viață!...