Eminescu

Trecut-au anii cu apus și răsărit
Pedalând istoria prin vremuri
De când Marele EMINESCU, ne-a părăsit
Lăsându-ne-a sa operă, ce veșnic ea va dăinui!
Și iată că veni și ziua-n care
Să ne-ntâlnim din nou cu EMINESCU
Ce pentru noi e-o mare sărbătoare
Pe undeva apare și firescu’!
Și nu-i deloc un fapt imaginar
Ce e un mare adevăr de zi și noapte
EMINESCU este al pământului LUCEAFĂR
Ce luminează în sclipiri celeste, cu blânde șoapte
EMINESCU este UNIVERSUL
Din infinitul mic în infinitul mare
În care pulsează ca o inimă, versul!...
Operei sale, ce pentru pământeni este nemuritoare!