Sari la conținut
Vasile Groza
Ilustrație pentru poezia „Iepurele și motanul”

Iepurele și motanul

Viscolul dădea năvală
Precum un bombardier
Năpustindu-se pe casă
Făr' să poți să ieși afară
Într-atâta vânt și ger!
Venit grăbit de oriunde
Răzbătând printre troiene
Iepurașul cel pribeag
Neavând unde se-ascunde
S-a adăpostit în prag.
Și-a bătut ușor în ușă
Cu lăbuța-i înghețată
Nu tu fular, nici mănușă
I-au deschis fără tăgadă
Și l-au invitat în casă
Mi s-a așezat în brațe
Tremurând ca o piftie
Bând un castronaș cu lapte
Iar desertul o gulie
Apoi s-a culcat sub vatră
Cu motanul împreună
Visând amândoi deodată
El un morcov, iar motanul
O ulcică cu smântână!
Când visul și-au terminat
Prieteni fiind de-acum de-o viață
Mâncând pân' s-au săturat
Au trecut voioși la joacă
Unul cu un ghem de ață
Iepurașul ascunzându-se prin casă
Iar afară, cum se știe
Era ger și vijelie!

Vasile Groza

scrisă pe 2 martie 2018 · din Privește-mă în ochi (2018) · pe firul Animalele