Măgarul

În fine
Măgarul tot măgar rămâne
S-au cunoscut între oițe
Mă rog, el se dădea măgar de fițe
Cum că ar avea în loc de coarne
Așa cum au netrebnicii berbeci
Și-s căutați de oi, vezi doamne
Uitând că el aude totul cu-asemenea urechi!
Așa că iată care va să zică
Din altă stână a cunoscut o măgăriță
Și se-ntâlneau în clar de lună
Acolo pe furiș, la ea în stână
Și-așa noapte de noapte s-au îndrăgostit
Făr'ca ciobanul, această aventură să o fi știut!
Până când într-o bună zi
În stână cu-n pui de măgăruș el se trezi!
Și cum în stână el mai avea și un măgar
S-au bucurat de acest dar
Dar tot atunci între măgar și măgăriță pornit-a un scandal
Măgarul plin de gelozie, din inimă pornită
A început să bată măgărița copită cu copită
Singurul Grivei a reușit să-i despartă
Dându-și cu seama, de-a măgăriței soartă
Și tot într-o noapte-n clar de lună
Măgăriță cu puiul ei de mănă
Au plecat direct la măgarul din cealaltă stână

Unde măgarul, în aventuri vestit
A pus câinii pe ea și-n câmp i-a izgonit
Măgarul nostru așadar
Rămâne cum se vede un nesimțit măgar!...